De ce este legislatia UE importanta pentru mine?

Aderarea noilor state la Uniunea Europeana si la Piata Unica Europeana impune companiilor din noile state membre sa isi adapteze metodele de management si de productie la “Acquis-ul Comunitar” si la Regulile Pietei Unice. Este, de asemenea, foarte important ca in organizatii sa creasca gradul de constientizare al acestui aspect, astfel incat companiile sa inteleaga procesele legislative ale UE si efectul pe care aceste instrumente il pot avea asupra afacerii lor.
Pregatirea si punerea in aplicare a Acquis-ului nu este doar o sarcina ce revine Guvernului si Administratiei, ci si companiilor, organismelor regionale si locale si asociatiilor de afaceri reprezentative din sector.

CD-ul si restul activitatilor din cadrul proiectul ICTtrain, proiect finantat de catre Comisia Europeana (www.icttrain.eu), vor ajuta in general membrii asociatiilor de afaceri reprezentative din sector sa se adapteze provocarilor aderarii la UE, si in particular la provocarile care se apar la nivelul companiei ca urmare a necesitatii de adaptare la acquis-ul Comunitatii europene.

Sus

Ce este acquis-ul comunitar?

Acquis-ul evolueaza constant si cuprinde:

Pentru a deveni state membre, tarile trebuie sa accepte acquis-ul Uniunii. In toate domeniile acquis-ului, tarile candidate trebuie sa aduca institutiile proprii, capacitatea de management si sistemele administrative si judiciare la standardele UE, atât la nivel national, cât si regional. Aceasta le va permite sa puna in aplicare acquis-ul in mod efectiv in momentul aderarii si, dupa caz, sa aiba capacitatea de a pune in aplicare acquis-ul in timp util inainte de aderare. In general, acest fapt necesita o administratie publica stabila si cu un sistem optim de functionare, care are la baza un serviciu public impartial si eficient, si un sistem judiciar eficient si independent.

Sus

Care sunt procedurile legislative ale Uniunii Europene?

Institutiile europene adopta legile pe baza anumitor proceduri. In majoritatee cazurilor, Comisia Europeana (ramura executiva) detine monopolul asupra initiativei legislative. In aceasta situatie, Comisia trimite proiecte de propuneri legislative in atentia Consiliului Uniunii Europene si a Parlamentului European pentru modificare si aprobare. Consiliul este alcatuit din ministrii guvernelor nationale, iar Parlamentul este alcatuit din politicieni alesi prin vot direct.

Sus

Principalele proceduri legislative

In prezent sunt utilizate trei proceduri de decizie. Acestea sunt co-decizia, avizul conform si consultarea.

1. Procedura de co-decizie
Procedura de co-decizie este procedura legislativa principala prin care se adopta directivele si regulamentele. Consiliul Uniunii Europene si Parlamentul European adopta legislatia in mod comun, pe baza propunerii prezentate de Comisie. Atât Parlamentul, cât si Consiliul—acesta din urma prin majoritate calificata— trebuie sa cada de acord asupra unui text identic inainte de adoptarea unei propuneri, dar se considera ca Parlamentul a adoptat o propunere de lege daca nu respinge sau nu propune modificarea acestei propuneri, cu majoritate absoluta, in termen de trei luni de la adoptarea de catre Consiliu.

2. Procedura avizului conform
Prin aceasta procedura, Consiliul poate sa adopte legislatie la propunerea Comisiei Europene dupa ce obtine acordul Parlamentului. Astfel, Parlamentul European detine competenta legala de a accepta ori de a respinge orice propunere, dar nu exista niciun mecanism legal pentru propunerea de modificari. Cu toate acestea, Parlamentul a prevazut posibilitatea apelarii la un comitet de conciliere si o procedura de realizare a rapoartelor intermediare in care poate prezenta Consiliului preocuparile sale si poate avertiza ca nu isi va da acordul daca preocuparile sale nu sunt tratate cu atentia cuvenita. Procedura este utilizata pentru problemele care au legatura cu calitate de membru a Uniunii.

3. Procedura consultarii
Procedura de consultare este o procedura legislativa si nu doar un mod de a realiza o consultare. Prin aceasta procedura, Consiliul, hotarând fie cu unanimitate, fie cu majoritate calificata, in functie de domeniul de politica respectiv, poate adopta legislatia pe baza unei propuneri a Comisiei Europene dupa consultarea Parlamentului European. Desi trebuie sa consulte Parlamentul pentru propunerile legislative, pozitia Parlamentului nu este obligatorie pentru Consiliu. Consultarea se foloseste in continuare pentru legislatia cu privire la, spre exemplu, armonizarea impozitarii indirecte care afecteaza instituirea si functionarea pietei interne; aproximarea legislatiei care are legatura directa cu instituirea si functionarea pietei comune; obiectivele Uniunii care au legatura cu piata comuna, insa nu au o baza legala explicita in Tratate; legea concurentei etc.

Sus

Instrumente juridice care afecteaza activitatea comerciala a companiilor

Parlamentul European, Comisia si Consiliul de Ministri sunt institutii imputernicite prin Tratate sa legifereze toate aspectele care tin de competenta UE. Legislatia secundara inseamna legile care sunt elaborate de o autoritate executiva in baza competentelor acordate de legislatia primara in scopul de a pune in aplicare si de a administra cerintele legislatiei primare in cauza. Exemple de legislatie secundara sunt regulamentele, directivele, recomandarile si avizele. Legislatia secundara include si acordurile interinstitutionale, care sunt acorduri incheiate intre institutiile Uniunii Europene care le clarifica toate competentele, in special in problemele bugetare.

Clasificarea actelor legislative variaza in functie de primul, al doilea si al treilea pilon. In cazul primului pilon: legislatia secundara este clasificata pe baza celui caruia i se adreseaza si pe baza modului in care se pune in aplicare. Regulamentele si directivele au caracter obligatoriu pentru fiecare, in timp ce deciziile afecteaza numai partile carora li se adreseaza (care pot fi persoane fizice, corporatii sau state membre). Regulamentele au un efect direct, ceea ce inseamna ca sunt obligatorii in sine ca parte a legislatiei nationale, in timp ce directivele necesita punerea in aplicare in legislatia nationala pentru a fi efective. Cu toate acestea, statele care nu pun in aplicare sau refuza sa puna in aplicare directivele ca parte din legislatia nationala pot fi amendate de Curtea de Justitie Europeana.

Directivele si regulamentele pot cuprinde un amestec de clauze de armonizare minima si maxima si pot fi puse in aplicare fie intr-un stat de resedinta, fie intr-un stat-gazda. Intreaga legislatie UE trebuie sa aiba la baza un articol specific din Tratat, care este denumit “temei juridic” al legislatiei.

Legislatia UE acopera o gama larga, comparabila cu cea a sistemelor juridice a statelor membre. Se spune atât despre dispozitiile Tratatelor, cât si despre regulamentele UE, ca au “efect direct” orizontal. Acest lucru inseamna ca fiecare cetatean poate sa se bazeze pe drepturile acordate (si obligatiile care ii revin) in interactiunile cu ceilalti. De exemplu, o stewardesa poate sa dea in judecata compania aeriana pentru care lucreaza pe motive de discriminare sexuala. Celalalt instrument legal principal al UE, “directivele”, au efect direct, insa numai pe “verticala”. Cetatenii persoane fizice nu se pot da in judecata pe baza unei directive UE, pentru ca acestea se adreseaza statelor membre. Directivele acorda anumite optiuni statelor membre in ceea ce priveste modul in care traduc (sau ‘transpun’) o directiva in legislatia nationala – de obicei aceasta se realizeaza prin adoptarea unuia sau mai multor acte legislative. Din acest moment, cetatenii pot considera ca legea a fost pusa in aplicare. Ei pot da in judecata doar guvernul, “pe verticala”, pentru aplicarea incorecta a unei directive. Un exemplu de directiva este Directiva privind Siguranta Produsului, prin care companiile sunt raspunzatoare pentru produsele periculoase sau defecte care dauneaza consumatorilor.

Legislatia secundara poate fi definita ca ansamblul de instrumente legislative adoptate de institutiile europene in baza prevederilor tratatelor. Legislatia secundara cuprinde instrumentele legale obligatorii (regulamente, directive sau decizii) si instrumentele neobligatorii (rezolutii, avize) prevazute in Tratatul CE, impreuna cu o serie intreaga de alte instrumente precum regulamentele interne ale institutiilor si programele de actiune comunitare.

Sus

Instrumente juridice obligatorii

Regulamentul
Adoptat de Consiliu in comun cu Parlamentul ori numai de catre Comisie, un regulament este o masura generala care este obligatorie in toate elementele sale. Spre deosebire de directive, care se adreseaza statelor membre, si de decizii, care se adreseaza unor parti specifice, regulamentele se adreseaza tuturor.
Un regulament este direct aplicabil, ceea ce inseamna ca el creeaza o lege care are efect imediat in toate statele membre in acelasi mod ca un instrument national, fara actiune ulterioara din partea autoritatilor nationale.

Directiva
Adoptata de Consiliu in comun cu Parlamentul European sau numai de catre Comisie, directiva se adreseaza statelor membre. Obiectivul sau principal este de a realiza alinierea legislatiei nationale.
O directiva este obligatorie pentru statele membre in ceea ce priveste rezultatul vizat, insa lasa stelor membre libertatea de a alege forma si metoda pe care o adopta pentru a indeplini obiectivele Comunitatii in ordinea lor juridica interna.
In cazul in care o directiva nu a fost transpusa in legislatia nationala a unui stat membru sau a fost transpusa incomplet sau transpunerea se realizeaza cu intarziere, cetatenii pot invoca direct directiva in cauza in instantele de judecata nationale.

Decizia
Adoptata fie de Consiliu, fie de Consiliu in comun cu Parlamentul European sau de catre Comisie, decizia este instrumentul prin care institutiile Comunitatii pronunta o decizie intr-o anumita chestiune. Prin decizie, institutiile pot solicita unui stat membru sau unui cetatean al Uniunii sa efectueze sau nu o anumita actiune ori pot conferi drepturi sau impune obligatii unui stat membru sau unui cetatean.
O decizie este:
O masura individuala si persoanele carora li se adreseaza trebuie specificate individual, ceea ce deosebeste decizia de regulament, care este obligatoriu in intregime.

Sus

Instrumente juridice neobligatorii

Recomandarea
Recomandarea permite institutiilor sa isi comunice punctele de vedere si sa sugereze un curs de actiune fara a impune o obligatie juridica celor carora li se adreseaza (statele membre, alte institutii sau, in anumite cazuri, cetatenii Uniunii).

Avizul
Avizul este un instrument care permite institutiilor sa faca o declaratie fara caracter obligatoriu, cu alte cuvinte fara a impune o obligatie juridica celor carora li se adreseaza. Obiectivul este de stabili punctul de vedere al unei institutii intr-o anumita chestiune.

Sus

PreLex - baza de date cu procedurile interinstitutionale

PreLex, baza de date cu procedurile interinstitutionale, urmeaza etapele principale ale procesului decizional intre Comisie si alte institutii:

PreLex urmareste toate propunerile Comisiei (dosare legislative si bugetare, concluziile acordurilor internationale) si comunicarile incepand cu transmiterea lor la Consiliu sau la Parlamentul European.

Linkurile le permit utilizatorilor sa acceseze direct textele electronice disponibile (documente OCP, Jurnalul Oficial, Buletinul Uniunii Europene, documentele Parlamentului European, comunicate de presa etc.) http://ec.europa.eu/prelex/apcnet.cfm

Sus

Legislatia consolidata

Consolidarea consta din incorporarea intr-un singur text, fara autenticitate oficiala, a unui instrument de baza (un Tratat sau o parte din legislatia Comunitatii) si a modificarilor si corectiilor ulterioare. O versiune consolidata a Tratatului de instituire a Comunitatii Europene este disponibila pe EUR-Lex.

Intreaga legislatie secundara in vigoare a fost consolidata si poate fi consultata in EUR-Lex. Aceste texte sunt destinate exclusiv documentarii, iar institutiile nu accepta nicio responsabilitate pentru continutul lor.

Pe baza textelor consolidate, Comisia poate efectua o consolidare sau o reformare legislativa. Consolidarea legislativa consta din adoptarea, printr-o procedura legislativa, a textului consolidat, reformulat intr-o anumita masura. Noul text este publicat in Jurnalul Oficial ca instrument legislativ si devine autentic. Comisia poate lua si initiativa de a reforma un text in cazul in care considera necesar, pentru a reface integral legislatia intr-un domeniu specific. In acest caz, Comisia lanseaza o noua procedura legislativa.

Sus

EUR-Lex – Compendiul legislaţiei UE in vigoare

EUR-Lex ofera acces liber direct la legislatia Uniunii Europene. Pe pagina de web EUR-Lex, vizitatorul poate consulta Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si tratatele, legislatia, jurisprudenta si propunerile legislative. http://eur-lex.europa.eu/en/legis/20080901/index.htm

Legislatia UE se imparte in mai multe domenii. Companiile membre ale asociatilor beneficiare care activeaza in domeniul TIC trebuie sa indeplineasca cerintele diferitelor legislatii precum directivele/regulamentele din domeniul mediului, sigurantei etc.

Sus

Acquis-ul comunitar TIC din UE

Legislatia TIC se regaseste in Capitolul 13: Politici industriale si piata interna din acquis-ul comunitar : 13.20.60 Tehnologia informatiei, telecomunicatii si procesarea datelor. http://eur-lex.europa.eu/en/legis/20081001/chap132060.htm

Legistalatia UE in vigoare din domeniul TIC contine multiple instrumente legale (directive si recomandari) care influenteaza managementul si metodele de productie din cadrul companiilor care doresc sa faca afaceri in UE.

Lista pentru descarcare de mai jos este actualizata la 1 Octombrie 2008. Având in vedere ca lista ar putea suferi modificari va sfatuim sa vizitati site-ul EUR-Lex la adresa de mai sus pentru actualizare.

Sus